Realizat de Teamnet Dedalus, www.teamnet-dedalus.ro

021-316.93.66

CENTRALA   SPITAL

bebe6.pngS-a nascut puţin mai repede decât ar fi trebuit. Mama ei avea o boală asociată, care nu a priit micuţei fetiţe în ultima lună de sarcină şi a făcut ca venirea ei pe lume să fie înainte de termen. Adesea viaţa ţine de o fracţiune de secundă. Fetiţa acesta cu trăsături minunate şi cântărind abia 2 kilograme a respirat cum a putut, câteva ore, apoi, din cauza imaturităţii pulmonare s-a produs o insuficienţă respiratorie acuta şi a fost adusă de urgenţă în spitalul nostru. Radiografii, analize, echografii , manevre, intubaţie, ventilaţie mecanică, operaţie… toate în câteva zeci de minute. Mama ei, palidă, încă nerefacută după dificultatea naşterii, stătea într-un colţ şi ne privea mută de uimire. Îşi urmărea puiul cum trece dintr-o mâna în alta, cum respiră greu, cum mişcă o mânuţă şi tresare la fiecare sunet din jur.

Când lucrurile s-au mai liniştit Maria, mama fetiţei, s-a apropiat de izoletă şi a făcut ceea ce face orice mama când îşi vede copilul pentru prima dată; a întins mâna şi i-a atins picioruşele. Printre firele monitoarelor, printre tuburile perfuziilor şi ale drenurilor, Maria şi-a mângâiat pentru prima dată fetiţa. A zâmbit şi apoi s-a uitat la noi îngrijorată. Nu ştiam ce să-i spunem, decât că fetiţa se lupta pentru viaţa ei şi pentru fiecare respiraţie. Apoi au fost zile şi nopţi lungi. Cu fiecare zi aveam mai multe speranţe . Cu fiecare zi mai “scăpam” de câte un tub, de câte un aparat, până când, după 8 zile, Maria a putut să ia fetiţa în braţe şi să planifice plecarea acasă.

Atunci mi-am dat seama – nu ştiam cum o cheamă pe fetiţă! Atât de repede s-a petrecut totul, încă din primele ore de viaţă, încât nu ne-am mai întrebat cum o va chema. Ce nume au ales părinţii pentru această micuţă supravieţuitoare? Nu vă voi spune numele fetiţei, ci doar bucuria noastră de a o vedea respirând normal şi făcând acele gesturi de bebeluş sănătos care-i aduceau Mariei lacrimi de fericire în ochi. Odată, când treceam pe lângă izoleta în care încă mai primea tratament, fetiţa aceea mică a zâmbit prin somn. Ştiu că aşa fac toţi copiii nou-născuţi, dar zâmbetul ei a fost parcă mai expresiv.

Mi-o imaginez crescând, mergând la grădiniţă, colecţionând păpuşi, alergând prin parc, desenând cu creta pe asfalt pe această fetiţă pe care am cunoscut-o încă înainte ca ea să aibă un nume.

Dr. Brădean Ana Maria

Terapie Intensivă Nou-Născuţi