Realizat de Teamnet Dedalus, www.teamnet-dedalus.ro

021-316.93.66

CENTRALA   SPITAL

Numele meu este Gloria, sunt asistentă medicală şi fac parte dintr-o echipă de voluntari din SUA care în fiecare an vizitează Spitalul de Copii “Grigore Alexandrescu”. Acţiunile noastre constau în susţinerea echipelor medicale din acest spital, în beneficiul copiilor grav bolnavi. Pe lângă de munca mea de zi cu zi, la spitalul din Dallas unde lucrez, faptul de a veni în România împreună cu prietenii şi familia mea este pentru mine o mare bucurie; mi-am făcut şi aici prieteni, printre medici, asistente şi pacienţi.


poza 5.jpgUnul dintre momentele cele mai fericite ale anului este pentru noi vizita din Decembrie, când, în preajma Crăciunului, toţi copiii aşteaptă daruri, iar nouă ne face o bucurie imensă să venim şi, împreună cu prietenii noştri de la Spitalul de Copii, să împărţim copiilor jucării, cărticele de colorat, creioane colorate... şi zâmbete calde.
Anul trecut am făcut la fel şi am venit împreună cu soţul meu Jim şi cu câţiva prieteni. Nu ne-am aşteptat să fie atât de frig. Jim a răcit pe drum. După câteva zile de “agitaţie” (ştiţi, acea agitaţie plăcută când pregăteşti cadourile pentru a le pune sub brăduţul de Crăciun), Jim s-a simţit foarte, foarte rău, a făcut insuficienţă cardiacă şi am mers de urgenţă la Spitalul Fundeni, unde am fost preluaţi de o echipă de medici cardiologi, chirurgi cardio-vasculari, anestezişti. În numai 2 ore, Jim era deja în sala de operaţie.

Lucrurile s-au petrecut foarte repede. Atunci am aflat că soţul meu suferea de o afecţiune cardiacă foarte severă, care se şi complicase cu prilejul acelei răceli. Atunci am aflat că avea nevoie de o intervenţie chirurgicală pe cord deschis.

Mi-am dat seama brusc că viaţa lui este în pericol... că noi suntem aici, în România, departe de casă, că afară e o iarnă geroasă cu multă zapadă, că nu voi mai putea împărţi ursuleţi de pluş copiilor la spital... Toate astea mi-au trecut prin faţa ochilor ameţitor de repede. Oamenii aceia alergau în jurul meu, prietenii noştri de la Spitalul de Copii ne erau alături... în fine, era o situaţie extremă.

Jim a fost în operaţie timp de 8 ore. Toată lumea mă încuraja. În următoarele zile, sub terapie intensivă, hemodializă, ventilaţie mecanică, Jim era acolo, operat, cu drenuri, catetere, monitoare... Mi se parea neverosimil. Uitasem de  orice altceva. Viaţa mea era aici, în România, iar familia mea erau aceşti oameni care alergau în jurul meu şi care încercau din răsputeri să mă ajute să trec cu bine prin această împrejurare.

Doctorul anestezist mi-a spus, după câteva zile, că vom putea pleca acasă în 10 zile; l-am privit şi am surâs. Nu credeam, dar speram din tot sufletul ca recuperarea după această operaţie extrem de dificilă să fie cât mai bună.
Doctorul a avut dreptate. După 10 zile eram acasă. Jim a  avut o evoluţie foarte bună şi a putut călători cu avionul. Acum este deja la serviciu şi are un singur regret - că nu a putut merge să împartă darurile de Crăciun.

De cele mai multe ori ne face plăcere să dăruim. De data aceasta noi am fost cei care am primit darul de Crăciun, un dar cât o minune, un dar cît viaţa noastră!

Mulţumim medicilor de la Spitalul Fundeni care ne-au operat şi îngrijit, dar şi prietenilor noştri de la Spitalul de Copii alături de care am trăit cele mai extraordinare experienţe de viaţă.

Nu uitaţi să fiţi fericiţi în orice zi şi să vă păstraţi încrederea! 
Uneori se întâmplă minuni şi primim daruri nepreţuite!

Gloria

P.S. Anul viitor vom veni din nou, cu daruri pentru copii!