Realizat de Teamnet Dedalus, www.teamnet-dedalus.ro

021-316.93.66

CENTRALA   SPITAL

Ana-Maria şi-a petrecut primele 3 luni de viaţă la spital. Fetiţa s-a născut prematur şi suferind de o malformaţie congenitală – atrezie de esofag cu fistulă traheo-esofagiană. Diagnosticată din primele zile, transferată de urgenţă în spitalul nostru, fetiţa a fost operată pentru a face posibilă viaţa, dar şi pentru a face posibila o viitoare intervenţie de reconstrucţie a porţiunii lipsă a esofagului. 

 

bebe6.png

Intervenţia reconstructivă este dificilă şi se realizează la o vârstă mai mărişoară în cazul ei, după ce copilul va creşte în greutate. Până atunci, Ana-Maria va fi hrănită pe tubuşorul introdus în stomac.

 

Aceasta este o malformaţie nu foarte frecventă, afectând 1 din 4000 de nou-născuţi, dificil de sesizat ante-natal şi care asociază în număr mare de cazuri şi alte malformaţii congenitale.

 

Ana-Maria a avut mai mulţi factori de risc, începând cu prematuritatea, forma severă a malformaţiei, continuând cu pneumonia congenitală şi malformaţii cardiace şi renale asociate. De asemenea, porţiunea lipsă a esofagului măsura peste 6 centimetri, ceea ce face imposibilă reconstrucţia iniţială, în primele zile de viaţă.

 

La vârsta de 3 luni Ana-Maria are deja 4 kilograme. E frumoasă şi liniştită. S-a obişnuit cu zgomotele din jur, cu piuitul monitoarelor, cu sunetul telefonului, cu vocea asistentelor şi a medicilor din Terapie Intensivă.

 

Până aici pare o poveste banală, un caz parţial rezolvat, cu evoluţie bună.

 

Dacă te uiţi mai atent, ceva lipseşte din această fotografie, din acesta poveste . Lipseşte… familia.

 

Familia a lăsat fetiţa în îngrijirea echipelor medicale şi a considerat că nu este necesară prezenţa sa alături de Ana-Maria. E drept că locuiesc în alt oraş, dar parcă e ciudat să vezi un copil atât de mic, cu atâtea probleme de sănătate, fără să fie însoţit. În plus, partea cea mai dificilă va fi că familia fetiţei va trebui să înveţe să o îngrijească, să o iubească şi să o înţeleagă aşa cum este, cu problema ei de sănătate, apoi să vina periodic pentru intervenţiile chirurgicale de care copilul are nevoie. Fetiţa nu simte deocamdată lipsa mamei pentru că e răsfăţată de noi toţi, luată în braţe, plimbată prin salon. Gângureşte atunci când vorbeşti cu ea şi urmăreste cu privirea chipurile deja cunoscute. Dar viaţa fiecăruia dintre noi este… în fiecare zi, cu bune şi cu rele. În fiecare zi avem nevoie de cei apropiaţi, de iubire, de familie.

 

Aceasta este o poveste de succes a unei fetiţe pe care mama ei nu a ţinut-o niciodată în braţe.

 

Dr. Brădean Ana-Maria

Terapie Intensivă Nou-Născuţi