Realizat de Teamnet Dedalus, www.teamnet-dedalus.ro

021-316.93.66

CENTRALA   SPITAL

Unii dintre noi intrăm în viaţă cu mult fast, cu mulţi oameni dragi, părinţi, bunici şi rude care ne aşteaptă cu drag, ne cumpără lucruşoare minunate (unele complet inutile!) încă înainte de a ne naşte, ne planifică viitorul încununat de succes şi lipsit de griji. Alţii, ne naştem cu probleme de sănătate, cu mânuţe malformate, cu greutate mică la naştere, sau cu părinţi îngrijoraţi, îngândurați de greutăţile vieţii... Există şi „cazuri” mult , mult mai grave, cum a fost cazul lui Dani. Dani s-a născut „din întâmplare”, fără să îl aştepte nimeni cu entuziasm; în prima săptămâna de viaţă, imediat după ce a ieşit din maternitate, un şobolan a intrat în camera sărăcăcioasă în care dormea şi i-a mâncat jumătate din faţă. Singurul cadou pe care Dani l-a primit la naştere a fost o infecţie virală transmisă de la mama la făt - acum vindecată. Apoi a fost abandonat în spitalul unde fusese adus pentru a i se repara chipul său micuţ, mâncat de şobolan.

bebe4.pngAstfel încât Dani a avut prima sa cameră adevărată şi primul său pătuţ, în spital. Primele jucării şi primele hăinuţe au fost aduse de acasă de o mulţime de oameni care se învârteau în jurul lui – medici, asistente, infirmiere, asistenţi sociali, psihologi. Operaţie după operaţie, lună după lună, Dani creştea ca orice copil iubit şi incerca să înţeleagă de ce toţi ceilalţi copii plecau acasă cu câte o mamică, numai el rămânea aici, cu mai multe mămici. Oricum, bine şi aşa, şi-a zis micul băieţel care a început să facă excursii prin curtea spitalului, să se joace de-a „hai să aducem mâncarea”, „hai să vedem dacă a înflorit corcoduşul”, „hai să hrănim vrăbiuţele din parc”, „hai să colorăm”, „hai să numărăm maşinile cu sirenă care vin la spital”.

Dani a avut parte şi de serbare de ziua lui, şi de o ceremonie de botez oficiată de Părintele Peiu, şi de un album cu poze, ca orice copil iubit. La vârsta de 2 ani, prin grija Autorităţilor Locale cu atribuţii în protecţia drepturilor copilului, pentru Dani s-a găsit un asistent maternal profesionist şi astfel a plecat şi el , în sfârşit, acasă cu o mamică... dar povestea nu se încheie aici. Au urmat alte intervenţii chirurgicale, unele în Franţa, apoi mersul la gradiniţă, deprinderea cu calculatorul, învăţarea limbii engleze.

Anul acesta Dani merge la scoală. Si asta nu e totul. Familia care l-a luat pe Dani în plasament a înaintat actele necesare pentru adopţie.

Privindu-l cum pleacă acasă, tinând de mâna pe această doamnă remarcabilă căreia îi spune MAMA, văzând toate progresele educaţionale şi emoţionale pe care le face în fiecare an, nu pot să nu mă gândesc cât de neaşteptate poveşti şi surprize ne rezervă viaţa! Băieţelul acesta care a plecat în viață cu atâtea necazuri, lipsuri si tristeţi, iată, este fericit !

V-am spus această poveste pentru că este adevărată şi înduioşătoare şi pentru a vă reda poate unora dintre dumneavoastră încrederea în semeni şi în puterea noastră de vindecare. Există mulţi oameni care ajută , există întodeauna şi alinare, nu doar suferinţă. Există întodeauna speranţă. Dani este dovada.

As. social Georgeta Ciobanu