Măsuri minime obligatorii pentru prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate asistenţei medicale

18 iunie 2020 0
logo-spital.png

Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecţiei care se aplică tuturor pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul de infecţiozitate suspectat sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată asistenţă medicală.

Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja personalul sanitar, cât şi pentru a preveni răspândirea infecţiilor în rândul pacienţilor.

Măsurile standard includ:

  1. igiena mâinilor, care este esenţială pentru a reduce riscul de răspândire a infecţiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate situaţiile clinice, cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare (de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea pacienţilor cu infecţie cu Clostridium difficile sau norovirus, situaţii în care trebuie utilizate apa şi săpunul;
  2. utilizarea echipamentului individual de protecţie (de exemplu: mănuşi, halate, protectoare faciale), în funcţie de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după îndepărtarea şi aruncarea echipamentului;
  3. practici sigure de injectare, proceduri specifice pentru a preveni transmiterea bolilor infecţioase de la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul preparării şi administrării medicamentelor de uz parenteral;
  4. manipularea în condiţii de siguranţă a echipamentelor medicale sau contactul cu suprafeţele potenţial contaminate din imediata apropiere a pacientului, proceduri specifice pentru prevenirea transmiterii bolilor infecţioase de la un pacient la altul sau între un pacient şi personalul medical în timpul manipulării echipamentelor medicale şi contactul cu obiectele sau suprafeţele din mediu;
  5. igiena respiratorie şi eticheta de tuse (tehnica de tuse şi strănut cu utilizarea de batiste de nas de unică folosinţă cu poziţionarea la minimum 1 metru faţă de celelalte persoane, urmată de igiena mâinilor), ca element al precauţiilor standard care se adresează în primul rând pacienţilor şi însoţitorilor acestora cu simptomatologie de posibilă infecţie respiratorie care se aplică oricărei persoane cu asemenea manifestări când intră în unitatea sanitară. Acest element al precauţiilor standard este aplicat pentru prevenirea promptă a infecţiilor respiratorii şi trebuie aplicată la intrarea în unitatea sanitară (zonele de recepţie şi de triaj ale pacienţilor).

În rezervele cu antecameră (sasuri), riscul de circulaţie al aerului între cameră şi coridor este redus la minimum. Acest sistem este mai uşor de susţinut, dar dificil de amenajat din punct de vedere arhitectonic.

În situaţia în care nu există astfel de facilităţi simpla plasare a pacientului singur într-o rezervă care să aibă grup sanitar şi duş reduce riscul de transmitere.

Pentru bolile care au mai multe căi de transmitere se poate utiliza o combinaţie de măsuri de precauţie. Fie că aceste măsuri sunt utilizate singular sau în combinaţie, acestea trebuie utilizate întotdeauna în plus faţă de precauţiile standard.

Este important de reţinut:

Microorganismele care cauzează infecţii asociate asistenţei medicale pot să fie transmise de la pacienţi infectaţi sau colonizate la alţi pacienţi şi la personalul medical, de îngrijire sau auxiliar. Măsurile adecvate şi aplicate în mod corespunzător pot reduce transmiterea acestora.

Măsurile se aplică în conformitate cu semnele şi simptomele pacientului şi în general nu se aşteaptă rezultatele de laborator.

IMPORTANT !!

În anul 2017 am avut o rata a infecțiilor intraspitalicești de 0,63 % (131 cazuri la aprox. 20.900 pacienți) iar în anul 2016 rata infecțiilor intraspitalicești a fost de 0,36% (80 cazuri la aprox. 22.000 pacienți).

Precauţiile adresate căii de transmitere

Măsurile de precauţie care se adresează căii de transmitere a agentului patogen sunt destinate să completeze precauţiile standard la pacienţii cu colonizări sau infecţii, probabile sau cunoscute, cu agenţi patogeni transmisibili sau cu patogeni importanţi din punct de vedere epidemiologic. Aceste măsuri de precauţie suplimentare sunt utilizate pentru situaţiile în care calea de transmitere nu este complet întreruptă prin utilizarea precauţiilor standard.

Cele trei categorii de măsuri adresate căilor de transmitere includ:

    – Căile de transmitere pentru care pot fi necesare măsuri suplimentare de precauţie sunt:

  1. Transmiterea prin contact:
  • direct, când microorganismul se poate transmite de la o persoană la alta (contactul cu produse biologice): în timpul asistenţei medicale şi îngrijirii bolnavului de către cadrele medicale sau în contact cu membrii familiei sau cu alţi pacienţi;
  • indirect, prin intermediul suprafeţelor/obiectelor contaminate care implică transferul unui microorganism printr-o contaminare intermediară (de exemplu, contaminarea obiectelor, echipamentului, mâncării), când:
    • igiena mâinii personalului ce asigură actul medical/îngrijire este inadecvată;
    • echipamentul nu este curăţat, dezinfectat sau sterilizat corespunzător între pacienţi;
    • patogenii sunt transferaţi prin instrumentar.
  1. Transmiterea prin picături:
  • picăturile infecţioase expulzate, atunci când se strănută sau se tuşeşte, sunt prea grele pentru a pluti în aer şi se transferă la mai puţin de 2 m de la sursă;
  • răspândirea picăturilor poate fi:
    • directă – se realizează când acestea ajung la nivelul mucoaselor sau sunt inhalate;
    • indirectă – se realizează când acestea cad pe suprafeţe sau mâini şi sunt transmise pe mucoase sau alimente. Acest mod de transmitere este mai frecvent şi este descris în infecţiile respiratorii comune, gripă, infecţii cu virus sinciţial.

3. Transmiterea aeriană:

    • Se realizează prin intermediul particulelor mici (</= 5 µm în mărime) care transportă microbii şi pot fi transferaţi prin intermediul curenţilor de aer pe o distanţă mai mare de 2 m de la sursă. Aceste particule sunt inhalate (de exemplu, în cazul varicelei zoster, rujeolei şi tuberculozei pulmonare)

Măsurile suplimentare de precauţie care vizează calea de transmitere includ:

 1. pentru transmiterea prin contact:

  • utilizarea echipamentului de protecţie când este posibil contactul cu un mediu contaminat cu microbi rezistenţi la antibiotice (de exemplu, enterococi rezistenţi la vancomicină (VRE), Staphylococcus aureus rezistent la meticilină MRSA) sau Clostridium difficile;
  • pacientul se poate amplasa într-o rezervă singur sau într-un salon cu un alt pacient infectat cu acelaşi patogen;
  • la intrarea în salon trebuie purtate mănuşi curate şi echipament de protecţie curat;
  1. pentru transmiterea prin picături pacientul se amplasează într-o rezervă singur sau se cohortează într-un salon cu alţi pacienţi infectaţi cu acelaşi agent patogen. Este necesară purtarea de protectoare faciale când se lucrează la 1 – 2 metri de pacient. În situaţia în care este necesar transportul pacientului, acestuia i se aplică o mască.

 3. pentru transmiterea aeriană – plasarea pacientului într-o cameră de izolare cu presiune negativă a aerului în raport cu coridoarele, aerul fiind evacuat direct spre exterior sau recirculat prin filtre HEPA de înaltă eficienţă cu 6 – 12 schimburi de aer pe oră.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu”

Spitalul Clinic de urgenta pentru copii Grigore Alexandrescu

Bd. Iancu de Hunedoara nr. 30-32
Bucuresti, Romania

Telefon centrala: 021-316.93.66
contact@spitalulgrigorealexandrescu.ro

© S.C.U.C. "Grigore Alexandrescu"

Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages